Dacă îți dorești să citești cartea integral folosește butoanele de mai jos pentru a naviga la librăriile online care comercializează cartea Sinteze de drept penal. Partea speciala în format fizic.
Udroiu Drept Penal.pdf
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Sinteze de drept penal. Partea speciala și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ? ca să comanzi chiar acum.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu completările ulterioare.
2. domnul judecător Daniel Grădinaru, președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și președintele Completului de judecată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aflat în imposibilitate obiectivă de a participa la ședința de judecată, a fost înlocuit cu domnul judecător Andrei Claudiu Rus, judecător delegat cu atribuțiile funcției de președinte al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
3. doamna judecător Alexandra Iuliana Rus, membru titular al Completului de judecată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Dosarul nr. 1.266/1/2022, aflată în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 64 alin. (2) din Codul de procedură penală, a fost înlocuită cu doamna judecător Adriana Ispas, desemnată ca membru supleant potrivit procesului-verbal din data de 10 iunie 2022.
Ca urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei Facultatea de Drept, Centrul de Cercetări în Științe Penale din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept din Craiova și Facultatea de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza au transmis puncte de vedere asupra problemei de drept deduse dezlegării.
Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Andrei Claudiu Rus, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, dosarul fiind reținut în pronunțare.
Contestatorul inculpat A., prin apărător ales, a apreciat că cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție este admisibilă și utilă soluționării cauzei, arătând că Înalta Curte nu s-a mai pronunțat până în prezent asupra acestor chestiuni, dezlegarea chestiunilor de drept fiind necesară pentru soluționarea cauzei.
Pe fondul sesizării, contestatorul inculpat a apreciat că termenul în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii este cel de 6 luni, motivând că atribuțiile judecătorului de cameră preliminară sunt legate de îndeplinirea unor acte procedurale în continuarea urmăririi penale, fiind o fază distinctă de cea a judecății. Referitor la natura termenului de 6 luni sau un an, contestatorul inculpat a apreciat că acesta este unul de decădere, asemănător termenului prevăzut pentru măsurile preventive, astfel că, în opinia acestuia, în ipoteza în care organul judiciar nu a efectuat verificarea din oficiu a măsurilor asigurătorii, ar trebui să se constate că acestea din urmă au încetat de drept.
Examinând punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate, precum și jurisprudența atașată acestora ce au fost transmise instanței supreme referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, aflate în volumul I, II și III al prezentei cauze, a rezultat o practică neunitară.
Tribunalul Brăila și Judecătoria Reghin au arătat cu privire la termenele de 6 luni, respectiv de 1 an că sunt termene substanțiale, iar sancțiunea nerespectării lor este încetarea de drept a măsurii, având în vedere că dispozițiile legale în discuție reglementează o obligație a organelor judiciare, nu o simplă posibilitate, iar existența acestei obligații presupune existența unui drept corelativ al organului judiciar de a aprecia asupra menținerii, ridicării, restrângerii sau extinderii măsurilor asiguratorii, având drept consecință decăderea din dreptul său și nulitatea actului făcut peste termen.
Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Neamț, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Iași, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Sibiu, Judecătoria Târnăveni, Judecătoria Gheorghieni, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Moldova Nouă, Judecătoria Oravița, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Zimnicea, Judecătoria Beiuș, Judecătoria Suceava, Judecătoria Gura Humorului, Judecătoria Fălticeni, Judecătoria Darabani, Judecătoria Podu Turcului, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Pașcani, Judecătoria Hârlău, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Huși, Judecătoria Corabia, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Turda, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Sighetu Marmației, Judecătoria Zalău și Judecătoria Pătârlagele opinează că, în ceea ce privește natura termenului maxim în cursul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, acesta este un termen substanțial, iar nerespectarea lui duce la încetarea de drept a măsurii.
Judecătoria Aleșd, Judecătoria Marghita, Judecătoria Salonta, Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Dragomirești, Judecătoria Târgu Lăpuș, Judecătoria Șimleu Silvaniei și Judecătoria Jibou nu au exprimat niciun punct de vedere cu privire la problema de drept invocată.
La nivelul Tribunalului Argeș, Tribunalului Arad, Tribunalului Timiș, Tribunalului Arad, Tribunalului Cluj, Tribunalului Sălaj, Tribunalului Buzău, Judecătoriei Sighișoara, Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Făgăraș, Judecătoriei Zărnești, Judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoriei Târgu Secuiesc, Judecătoriei Întorsura Buzăului, Judecătoriei Slatina, Judecătoriei Caracal, Judecătoriei Balș, Judecătoriei Beclean, Judecătoriei Vișeu de Sus, Judecătoriei Dragomirești, Judecătoriei Târgu Lăpuș, Judecătoriei Buzău, Judecătoriei Râmnicu Sărat și Judecătoriei Pogoanele nu s-au identificat hotărâri judecătorești privind chestiunea de drept supusă dezlegării.
În condițiile art. 476 alin. (10) cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-au solicitat puncte de vedere specialiștilor cu privire la problema de drept supusă dezlegării.
În ceea ce privește problema expusă la punctul 1, în raport cu dispozițiile art. 2502 din Codul de procedură penală s-a apreciat că termenul în cursul căruia judecătorul de cameră preliminară verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii este de recomandare, și nu unul de decădere, întrucât, în ceea ce privește instituția măsurilor asigurătorii, textul de lege nu prevede o dispoziție expresă care să prevadă sancțiunea încetării de drept a măsurii asiguratorii.
S-a concluzionat că față de caracterul incidental al procedurii de verificare a măsurilor asigurătorii, în raport cu soluția ce urmează a fi pronunțată pe latura penală și latura civilă a cauzei s-a constatat că întrebările formulate de instanța de trimitere privind termenul maxim în care judecătorul de cameră preliminară verifică măsurile asigurătorii, precum și natura juridică a acestui termen nu îndeplinesc criteriul de admisibilitate privind existența unei chestiuni de drept de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei.
(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune. (2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. (3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului. (4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. (41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie. (5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora. (6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile. (7) Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. (8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile exceptate de lege. 2ff7e9595c
Comments